Omul tânjeşte de dor dar se duce,
Lasă casa, părinţii şi fraţi,
Crede că e mai bine pe cruce
Decît acasă cu-ai tăi
Copilaşi frumuşei,
Dulci ca mierea de tei.

Refren:
        Adio Italia, ţară frumoasă,
        Eşti minunată dar nu eşti a mea,
        Eu mă-ntorc la mine acasă
        Căci m-aşteaptă măicuţa mea.

        Noroc Moldovă, casă dorită,
        Iartă-i fiului tău rătăcit,
        Iartă-i că el a fost în ispită,
        Slavă Domnului c-a revenit.

Omul pleacă dar nu se gândeşte,
Cu nostalgia nu-i de glumit,
Vine timpul şi ea te loveşte
Drept în inima ta,
Ce mereu apăsa
Ca o piatră de grea.

        {Refren}

Omul tânjeşte de dor dar se duce,
Lasă casa, părinţii şi fraţi,
Copilaşi cu nevasta sa dulce
Crede că undeva
E-aşteptat tot aşa
Ca de măicuţa sa.

Dar străinu e ca şi duşmanul,
El nu cântă, nu joacă ca noi,
Numai al nostru sărac moldoveanul,
Pentru omul străin
Şi cel bun şi hain,
Dă şi haină şi vin.

        {Refren}