Mandruta frumoasa,
 Floarea mea aleasa,
 La noapte la poarta,
 Nu iti pui lacata. (bis)

 La poarta eu pun zavorul, mai badita,
 Ca sa il deschizi cu dorul, bade-al meu,
 Sa nu te-auda vecinii, mai badita,
 Si sa nu te latre cainii, bade-al meu.

 Mandruta nici cainii,
 Nici macar vecinii,
 Calea nu mi-or tine,
 Ca sa vin la tine. (bis)

 Stiu bade gura iti place, mai badita,
 Nimeni calea nu-ti intoarce, bade-al meu,
 De-as pune zece lacate, mai badita,
 Ca hotul le-ai sparge toate, bade-al meu.

 Focul ce ma frige,
 Numai tu-l poti stinge,
 Cu a ta gurita,
 Boaba de fraguta. (bis)

 Ti l-as stinge, ti l-as stinge, mai badita,
 Barbatul la piept ma strange, bade-al meu,
 Si ma strange cu dulceata, mai badita,
 Pana-n zori de dimineata, bade-al meu.

 Mandruta la poarta,
 De-ai sa iesi o data,
 Dragostea furata,
 N-o uiti niciodata. (bis)

 Du-te bade, alta-ti cata, mai badita,
 Ca-s nevasta maritata, bade-al meu,
 Si de s-a trezi barbatul, mai badita,
 Alearga cu tine satul, bade-al meu.

 Dulce-i dragostea furata, dor si dor,
 La poarta fara lacata, dor si dor,
 Dar unde nu-i pus zavorul, dor si dor,
 O deschide numai dorul, dor sA? dor.